Cu toţii avem vise – multe vise. Dorim să facem lumea mai bună, dorim să găsim iubirea cea mare, dorim să avem o sâmbătă liniştită după o săptămână lungă de lucru. Unele din aceste vise au bătaie lungă, altele trec mai repede decât o ploaie de vară. O caracteristică comună a multora din aceste vise este că rămân nerealizate. Ȋn esenţă dorim mult prea multe lucruri deodată, şi nu avem nici timpul nici abilitatea de a le realiza pe toate.
Orice vis nerealizat este interpretat ca un afront personal, ca o nouă dovadă a limitărilor noastre. Visele sunt ale noastre, şi nu ȋmpărţim eşecul nerealizării lor cu nimeni. Singuri le ȋncropim şi singuri ȋncercăm să le ducem la capăt. Ceea ce refuzăm să ȋnţelegem ȋnsă este că visele mai au o caracteristică comună: de cele mai multe ori nu sunt numai ale noastre. Oricât ne-am crede de originali, ȋmpărţim o mare parte din visele pe care le ȋncropim cu alţii.
Ceea ce sperăm noi să realizăm ȋn fiecare zi constituie un imbold pentru milioane de alţi oameni. Mai mult, mulţi dintre cei cu care ȋmpărţim aceste vise se află ȋntr-un stadiu mai avansat de realizare a lor. Ori se pricep mai bine la ceea ce dorim noi să facem, ori au mai multe mijloace la dispoziţie, ori sunt mai determinaţi. Oricare ar fi motivul, sunt oameni ȋn lumea asta care au reuşit să realizeze ceea ce noi visăm să facem.
Momentul ȋn care realizăm că există mulţi alţii care doresc să facă acelaşi lucru ca şi noi, este şi momentul ȋn care ar trebui să realizăm că visele noastre au o viaţă ȋn afara noastră. Nu suntem singurii arhitecţi al lucrurilor pe care dorim să le realizăm. De cele mai multe ori nu suntem decât soldaţi ȋntr-o luptă mult mai mare. Ca atare trebuie să ȋnvăţăm să luptăm alături de alţii.
Dacă dorim mai multe străzi pietonale ȋn oraş, nu trebuie neapărat să candidăm la primărie – putem ȋncepe prin a suştine eforturile celor care deja au ȋnceput să implementeze aşa un program … de cele mai multe ori ajunge să le mulţumim pentru ceea ce au făcut deja (mulţumesc pe această cale autorităţilor locale şi celor de la Planwerk pentru ceea ce au făcut până acuma ȋn Cluj, şi pentru ceea ce sper să facă şi ȋn continuare :)). Dacă dorim să scriem o carte care va schimba lumea, putem ȋncepe prin a scrie o recenzie bună pentru o carte ce ne-a inspirat. Dacă căutăm iubirea cu lumânarea, putem să ȋncepe prin a ne bucura pentru cei care au găsit-o deja.
Diferite vise pot avea importanţă diferită pentru noi. Unele se află la centrul existenţei noastre, altele joacă un rol secundar. Nu le putem face pe toate deodată, aşa că putem juca un rol ȋn ai ajuta pe alţii să le realizeze. Mulţi ne visăm jucători de fotbal, dar puţini reuşim să o şi facem. Chiar dacă nu vom fi un Hagi ȋnsă, ne susţinem cu ardoare echipa preferată. De altfel, o echipă de fotbal joacă cu mai mult aplomb când stadionul este pli decât când stadionul este gol. Victoria lor este trăită ȋnsă cu aceiaşi intensitate atât de ei cât şi de suporteri.
Aşa cum alegem cu naturaleţe să susţinem o echipă de fotbal preferată, ar trebui să ne obişnuim să susţinem alte cauze care ne sunt aproape de inima. Nu putem să le facem pe toate ȋn viaţă, dar putem să ne realizăm visele ajutându-i şi susținându-i pe cei care pot. Ȋn felul acesta vom fi şi noi mult mai câştigaţi – şi mai aproape de realizarea viselor care se află la centrul existenţei noastre.
Îți facem povestea cunoscută prin comunicate de presă, articole și postări pe social media care rezonează cu publicul tău țintă, conținut distribuit prin intermediul rețelei noastre de parteneri.
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
La cluj visele se pot realiza fara Boc si fara Tise. Cu astia ele devin cosmaruri. Ce de-al doilea oras al patriei noastre dragi se pare ca sta cam prost cu capul. Cum sa candideze Boc Emil la primaria Clujului? Cum sa-i fie permis unui papagal care si-a facut studiile la fara frecventa sa fie edilul a jumatate de milion de cetateni? Cum sa mai existe in viata publica un om fara caracter si un mitocan fara egal? Cum sa fie Boc primar, politrucul care a plagiat grosolan in teza lui de doctorat intitulata Separatia puterilor politice – Ideal si realitate care suna mai degraba a compunere de clasa a IV-a ?
Acest nimeni EMIL BOC, penticostal si mason pitic, carpa ideala a lui Basescu, a fost un student submediocru. Potrivit sefiei de promotie Delia Marincean (actualmente Oprea) de la facultatea de istorie-filosofie (la care cu greu ratatul Boc a intrat dupa ce fusese respins ani la rand la drept) Boc Emil era un student foarte slab, absolind in 1990 facultatea cu o medie aflata inspre coada grupei si anului. Singura lui preocupare, spune sefa de promtie a lui Boc era linguseala pe langa profesori, care in mare parte nu-l suportau, cu exceptia politrucului de la socialism stiintific VASILE BOARI, pe care studentii l-au dat afara pentru incompetenta chiar in ianuarie 1990. E bine, acestui pseudoprofesor VASILE BOARI, Boc ii datoreaza toata pricopseala, “cariera” publica… de fripturist. Un alt nomenclataturist notoriu ANDREI MARGA, ramas la putere cu concursul evreilor plutocrati chiar din 1990, apoi ministru, rector aproape 20 de ani, era prieten la catarama cu VASILE BOARI, amandoi fiind legati ombilical prin ideologie marxista, socialism stiintific si comunism in toate organizatiile politice UTC, UASCR si PCR in care MARGA si BOARI erau lideri. Trepadusul Boc in 1990 se vara si prinde printr-o ultima repartie un post de profesor de psihologie si stiinte politice la Liceul Pedagogic “Gheorghe Lazar”. Intre timp ANDREI MARGA, tatucul restauratiei comunistilor si securistilor resapati, il aduce prin 1992 inapoi la catedra pe comunistul VASILE BOARI. E asta a fost sansa lui Boc de a tasni si de a parveni la scara mare pe toate planurile. Marga in 1993 devina rector la Universitatea Babes-Bolyai si concentreaza toata puterea in mainile sale. Cu reteaua lui securisto-comunista incepe sa taie si sa spanzure. Boc intre timp incepuse dreptul, la care a intrat fara concurs de admitere, pe baza de dosar, cu media 6.98 de la facultatea absolvita. Prinde si o iesire in Anglia pe paza schimbului de exprienta al liceului pedagogic la care era “profesor”. Isi “ingheata’”dreptul la fara frecventa si absolva stiintele juridice in 6 ani, in loc de 4, in 1996. Vasile Boari de la socialism stiintific e imputernicit de ANDREI MARGA sa pune bazele unei facultati de stiinte politice. In cautare de cadre didactice de “nadejde” Vasile BOARI il aduce pe impostorul Boc la Facultatea de Stiinte Politice dar Marga se opune. Marga nu admitea cadre didactice la catedrele UBB decat pe criterii clientelare si pe baza de nepotism. Dupa insistente indelungate in baza prieteniei politice BOARI il indupleca pe ANDREI MARGA si accepta ca din 1997 Boc Emil sa tina doar seminarii. Marga stia ca Boc e “flamand” de afirmare ca la UTC altadata, si mai ales dupa pozitia subreda de la Liceul Pedagogic si tot ezita sa-l titularizeze. O face in 1998 spre regretul lui de mai tarziu, neimaginadu-si atunci ca Boc va ajunge candva Prim ministru. Pentru taranul Boc din Rachitele era oricum un salt urias sa se vada “universitar”.
Ca orice lichea ajunsa intr-o pozitie pe care n-o merita si la care nici nu visa, gustul pentru ascensiune ii tresarea pana in viscere. Asa se face ca Boc nu rateaza ocazia de a intra in politica in 2000 dupa decapitarea lui Petre Roman de la conducerea PD de catre Basescu. Si de aici drumurile lui Boc si Basescu vor fi strans impletite.