Opinii

La începutul lunii aprilie a.c., Consiliul Consultativ pentru Antreprenoriat și Inovare în IT al orașului Cluj-Napoca s-a întrunit pentru a discuta Strategia de transformare...

În ultimii ani, Clujul a devenit unul din orașele port-drapel din România – exemplu de bună practic în mai multe domenii, emulat de alte...

Trăim unele din cele mai dificile momente post-decembriste. De doi ani, România este întinsă ca un elastic și stă să se rupă. Nefericirea noastră...

Vara aceasta a adus nu numai momente frumoase pentru clujeni (gen Electric Castle și Untold), ci și câteva incidente mai puțin frumoase. Un asemenea...

Festivalul UNTOLD s-a terminat și s-a terminat cu bine. Organizarea a fost, la fel ca anul trecut, impecabilă: atmosferă genială (e singurul festival la...

De ce performează mai bine orașele mari? Destul de simplu: concentrează oportunități (de business, de angajare, de studii, de petrecere a timpului liber etc.) care atrag forță de muncă tânără, înalt calificată, dinamică, flexibilă și proactivă, care valorifică acele oportunități și generează altele noi. Prin urmare, am considerat oportun să cercetez de unde își trag aceste orașe mari ”seva”, adică forța de muncă, cum se distribuie aceste fluxuri de inteligență în teritoriu și ce impact au ele la nivelul zonelor-sursă, de emigrație, dar și a polilor urbani-destinație. Am ales să studiez cele mai importante 13 orașe mari din România din perspectiva dezvoltării economice, plecând de la datele recensământului din 2011.

Clujul are toate atuurile pentru a deveni un cuib de genii. Este orașul din România cu cea mai bună performanță economică în ultimii ani; are una din cele mai active societăți civile; are unul din cele mai dinamice medii artistice și culturale; performează bine în mai multe domenii (IT, artă, cultură, medicină, entertainment, mediul academic).

Stăteam de vorbă cu un prieten acum o seară. Serile sunt bune pentru discuții. Ne plimbam pe străzile Clujului și ne întrebam ce face...

Multă vreme m-am considerat a fi un om de dreapta. Asta până când m-am implicat în campania pentru Roșia Montană și am cunoscut și oameni de stânga. Mi-am dat seama atunci că nu sunt nici de dreapta, dar nici de stânga. Că aceste încadrări ideologice nu mi se potrivesc – că nu sunt anarhist, dar că pot aprecia anarhiștii, că nu sunt neoliberal, dar pot aprecia unele aspecte pe care le propovăduiesc aceștia. M-am trezit strivit de două curente care nu mi se aplică, pentru că nu mă regăsesc decât parțial în fiecare dintre ele.

Să sublinieze distanța care îl desparte de toți ceilalți jucători pe scena politică, în sensul căutării consensului, nu conflictului, al dialogului rațional, nu al...