Luni, 4 iunie 2019, ne-am bucurat să găzduim primul eveniment Diaspo Cafe unde 13 oameni s-au rotit de la o masă la alta, făcându-și împărtășiri de genul „am ascultat manele ca să-mi astâmpăr dorul de casă” și răspunzând la întrebări ca și „Unde ai simțit că e integrarea mai ușoară, în România sau acolo unde ai fost?”
Ce am învățat și cum a fost primită inițiativa?
Dintre cei 13 participanți, au fost și persoane care abia dacă au plecat mai mult de o săptămână, dar și unii care au fost plecați 10-17 ani. Cei mai mulți se întorseseră de un an sau mai puțin și unii dintre ei erau cel puțin la a doua încercare de reacomodare. Trei dintre cei 13 urmează să plece înapoi în țara-gazdă.
La întrebarea de ce au plecat, mulți au zis „dorința de a învăța”, studii, dezvoltare personală, o experiență „altfel”, dar și „obligații financiare” și dorința de a-și urma perechea.
Întrebați fiind când s-au simțit mândri să fie români, majoritatea au amintit de mobilizarea la vot din 26 mai, dar și de vizita Papei Francisc. Un răspuns deosebit a fost „la sală, când văd că oamenii se ajută între ei”.
Pe de altă parte, se jenează că sunt români când văd evenimentele din trafic și comportamentul unora dintre taximetriști. Îi mai deranjează și cât de dificil li se pare să începi o inițiativă nouă în România.
Întrebați care e un potențial pe care îl văd în România, ei au menționat #FoodWasteCombat și #ClujulSustenabil ca inițiative care le dau încredere în societatea de acasă.
Motivul întoarcerii a fost la unii plafonarea în locul în care erau, dar și dorința de a implementa aici lucrurile învățate dincolo împreună cu mentalitatea pe care au dobândit-o.
“Mi-am încărcat bateriile, aveam nevoie de întâlnirea asta.”
În ciuda răspunsurilor optimiste, trei dintre participanți sunt pe picior de plecare înapoi în diasporă, negăsind aici suficiente oportunități pentru ambițiile lor. Ei sunt indignați printre altele de lipsa de infrastructură și de fricțiunea pe care o percep ca fiind inevitabilă în viața de zi cu zi, atunci când de pildă nu pot folosi bicicleta pentru un traseu așa cum s-au obișnuit în afară.
“Diferențe sunt peste tot între oameni, pentru că au perspective diferite.”
Pe foile pe care și-au notat idei, un participant anonim a lăsat scris „Nu mă simt confortabil să mă deschid momentan!” iar acest lucru este binevenit, deoarece indică o nevoie de a continua pe parcursul unei perioade mai lungi aceste întâlniri tematice.
“Acum simt că nu mai sunt singur cu problemele mele.”
În final, feedbackul a fost extrem de pozitiv iar cei prezenți s-au simțit uniți prin experiențele lor asemănătoare. Pentru următoarele întâlniri ei și-au dorit ca aceste evenimente să dureze mai mult, să ne adunăm în grupuri de lucru pentru a construi ceva împreună și să avem și discuții nestructurate. S-a sugerat chiar și un workshop – pe care din fericire deja îl avem în plan pentru vara aceasta, facilitat de un trainer cu experiență în educația nonformală (stați cu ochii pe pagină pentru înscrieri)!
“Traiul în străinătate „m-a făcut mai tolerant, conștient că avem mai multe lucruri în comun decât diferențe.”
Anumiți participanții au realizat și că unele dintre aspectele care îi deranjează la momentul reintegrării în România nu sunt specifice societății românești, ci sunt destul de răspândite și în alte contexte. De exemplu, taximetriștii sunt renumiți pentru stilul agresiv de a conduce în majoritatea orașelor mari.
Totuși, a beneficia de înțelegerea cât mai totală a unuia care a trecut prin ceva similar este un eveniment important pentru foștii “diasporezi“, iar la următoarele întâlniri vom încerca să oferim cât mai multora această ocazie.
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
- „Colaj de vise” de Ana-Maria Butură, expoziție de pictură la galeria Art Melange din Cluj - 16 ianuarie 2023
- Ce spun românii întorși din diasporă la Cluj - 5 iunie 2019
