Stăteam de vorbă cu un prieten acum o seară. Serile sunt bune pentru discuții. Ne plimbam pe străzile Clujului și ne întrebam ce face un oraș frumos. Ca în cazul oamenilor, am hotărât noi, orașele au o frumusețe exterioară și o frumusețe interioară. Frumusețea exterioară este reprezentată de spațiul fizic construit și neconstruit. Frumusețea interioară este reprezentată de oamenii care trăiesc în oraș.
Clădirile sunt cea mai palpabilă reprezentare a frumuseții exterioare a unui oraș. Cu o clădire frumoasă nu faci însă un oraș frumos. În ultimii ani s-au construit mult clădiri frumoase în România … din păcate s-au construit și multe clădiri urâte. Nu sunt arhitect de profesie și nici la design nu mă prea pricep. Ca tot omul însă, există clădiri care îmi plac instinctiv și clădiri care nu îmi plac de loc. Cel mai mult îmi plac centrele și clădirile istorice … oriunde s-ar afla ele.
De fapt, majoritatea dintre noi cred ca preferăm clădirile vechi clădirilor noi – lucru evidențiat și de numărul mare de turiști de care se bucură orașele istorice. De ce anume preferăm clădirile vechi clădirilor noi NU e întotdeauna ușor de explicat. Dacă ar fi ușor de explicat, poate ar fi și arhitecții mai atenți la părerea comunității, decât la părerea unor colegi dintr-o tagmă relativ restrânsă.
Mie personal îmi place că pentru construirea clădirilor vechi se folosesc materiale calde, precum piatra sau cărămida… materiale ce fac o bună pereche cu natura înconjurătoare. Îmi place de asemenea că centrele istorice sunt aranjate în jurul unor spații intime, străzi și spații publice la scară umană, ce funcționează ca un magnet pentru oameni. Un al treilea lucru ce îl apreciez la centrele vechi este armonia arhitectonică. Chiar dacă aceste zone sunt formate din clădiri construite în diferite perioade istorice, ele formează un tot unitar – în contrast marcant cu cacofonia de stiluri și clădiri tipice cartierelor din ultimii ani.
Orașele, cartierele, și clădirile au un efect profund asupra bunăstării noastre. Din păcate nu știm încă cum să cuantificăm acest efect și nu-i dăm prea mare atenție. Instinctiv însă suntem conștienți de efectul unui spațiu frumos sau urât asupra noastră. Mărturie sunt spațiile cele mai căutate de oameni.
Pentru a evita o logoree fără final, mi-aș permite să fac o recomandare diferiților actori ce pot influența crearea de spații frumoase:
Arhitecții. Arhitectura suferă de o boală de care suferă și “știința economică” – un domeniu ce îl cunosc puțin mai bine. Așa cum economiștii au decis la un moment dat că vor să fie la fel de respectați ca cercetătorii din științele exacte (matematica, fizica, chimia), la fel arhitecții au decis că vor să fie la fel de adulați ca artiștii. Adevărul este că economia nu este o știință exactă (oricât de multe modele matematice vor fi construite pentru a explica lumea din jurul nostrum) iar arhitectura nu este o artă pură. O clădire este un bun public ce aparține într-un fel nouă tuturor.
O opera de artă este expresia unui individ și este de obicei gustată în muzee și spații private. Dacă o operă de artă nu prea are succes la public, nici nu auzim de ea și nici nu o vedem. Dacă o opera de artă este apreciată de alții, artistul respectiv devine faimos. Și, pentru a deveni faimoși, artiștii încearcă în mod continuu să creeze ceva original – pentru a se distanța de artiștii dinaintea lor.
Într-un mod asemănător, arhitecții, încearcă să creeze ceva mai original decât predecesorii lor. Clădirile iau forme din ce în ce mai ciudate și se experimentează cu tot felul de materiale noi. Într-un fel am putea spune că arhitecții încearcă să creeze clădiri care să impresioneze alți arhitecți. Aceste clădiri însă, în ciuda faptului că sunt și un bun public, nu iau în considerarea părerea omului de rând. Lucru acesta poate fi demonstrat cât se poate de simplu. În ultimii 50 de ani s-a construit mai mult în lume decât în toți anii precedenți de istorie umană puși la un loc. Cu toate acestea, dacă s-ar face un inventar al celor mai apreciate clădiri din lume de către publicul larg, vom vedea că majoritatea sunt clădiri istorice.
Această simplă realitate ar trebui să genereze un proces de autoanaliză în cadrul tagmei arhitecților. Așa cum economiștii au început să își dea seama că pot explica lumea mai eficient cu instrumente vechi (de ex. o simplă analiză filosofică), la fel ar trebui și arhitecții să vadă cum pot crea clădiri frumoase folosind tehnici vechi. În felul acesta, materiale precum piatra sau cărămida pot deveni din nou populare iar preferințele arhitectonice ale generaților trecute pot fi îmbinate cu ultimele tendințe ale arhitecturii din ziua de azi.
Am atașat mai jos o imagine luată la întâmplare de pe Google Maps din Georgetown (Washington) – unul din cartierele mele preferate. Ca arhitectură, clădirea din centrul imaginii nu aduce nimic special (este un stil des folosit în Anglia și America), dar pentru mine are un impact mult mai profund decât orice clădire a lui Frank Gehry.
Urbaniștii și autoritățile locale. Urbaniștii reprezintă o tagmă la care eu țin foarte mult. Din păcate ei nu prea sunt apreciați de restul societății. Dacă ar fi fost apreciați la justa lor valoare, am fi avut și mai mult urbaniști și i-am fi plătit și mai bine. Având în vedere că urbaniștii nu prea pot să își vândă serviciile decât autorităților locale, ei nici nu prea au cum să fie plătiți foarte bine. Ei au practic două opțiuni: 1) să lucreze ca funcționari publici pentru o autoritate locală, pe un salariu mizer; 2) să lucreze ca privați pentru autorități locale, sperând că există destule primării care să le aprecieze expertiza. Din acest motiv, poți să numeri pe degete urbaniștii buni din România.
Unul din rolurile primordiale ale urbaniștilor este de a înlesni crearea unor locuri frumoase. În momentul în care mândrii noștri leaderi vor realiza că un spațiu frumos poate avea și un impact economic mare (de exemplu poate servi ca imbold creativ pentru oamenii din urbe și ne poate face mai productivi), poate vor ajunge să dea mai multă atenție urbaniștilor. Avem mare nevoie de ei. Poate mai renunțăm la câțiva economiști și juriști (oricum e plină lumea de ei) și încercăm să investim în câțiva urbaniști buni.
Cei care construiesc. O responsabilitate pentru a crea spații frumoase o au și oamenii care construiesc – indiferent că vorbim de mari dezvoltatori sau de oameni de rând. Este foarte important ca o clădire să nu fie gândită ca o enclavă – o insulă sau un refugiu pentru cei care locuiesc acolo. Exceptând situațiile unei izolări complete (unul din exemplele cele mai spectaculoase este casa Falling Water a lui Frank Lloyd Wright) mai toate clădirile sunt parte a unui ansamblu arhitectonic, și ca atare, ar trebui să încerce să se încadreze în acel ansamblu.
Cei care construiesc ar trebui de asemenea să considere o alocare mai generoasă pentru un arhitect bun atunci când se apucă să facă o casă. În loc să își facă palate pe care ulterior nu își permit să le întrețină, ar trebui să dea bani de la început pentru un design bun. În felul acesta vor avea poate un etaj mai puțin la casă, dar vor avea și un spațiu care să îi inspire pentru restul vieții.
Pe aceiași linie de gândire, cetățenii de rând ar trebui să ceară autorităților locale implicare unor urbaniști de calibru pentru a gândi o dezvoltare armonioasă a orașului. Fără urbaniști buni vom fi damnați să trăim în orașe “neinspirante” și neinspirate. Mai jos vedeți un exemplu elocvent în acest sens. În stânga vedeți una di casele mele preferate din Cluj (pe strada Cireșilor). În dreapta vedeți o serie de clădiri care sunt la fel de frumoase ca un pumn în ochi. Frumusețea clădirii din stânga este practic diminuată de lipsa de frumusețe a clădirilor din dreapta. De aceea, atunci când voi avea destui bani să mi-o permit, voi prefera să îmi cumpăr o casă într-un cartier ce îmi place, decât să îmi construiesc o casă nouă într-un cartier nou. Într-un cartier nou nu am cum să controlez ce construiesc vecinii mei.
Și ajungem acum la bomboana filozofică a acestui articol. Așa cum frumusețea unei clădiri este augmentată de frumusețea clădirilor din jur, la fel frumusețea oamenilor (și nu mă refer aici la frumusețea exterioară) este augmentată când ei au alți oameni frumoși în jurul lor. Devenim oameni mai buni când avem alți oameni buni în jurul nostru. Avem nevoie să fim parte a unei comunități frumoase, la fel cum o clădire frumoasă are nevoie să fie parte a unui ansamblu frumos. La rândul său un oraș are nevoie atât de clădiri frumoase (frumusețea exterioară) cât și de comunități frumoase (frumusețea interioară) pentru a străluci cu adevărat.
Îți facem povestea cunoscută prin comunicate de presă, articole și postări pe social media care rezonează cu publicul tău țintă, conținut distribuit prin intermediul rețelei noastre de parteneri.
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
Eliza, multumim mult pentru aprecieri! Unul din argumentele facut de noi in acest articol este importanta dialogului intre arhitect si cetateni. De multe ori arhitectii fac cladiri pentru alti arhitecti fara a se intreba cum omul de rand va raspunde la aceasta noua creatie. Ca atare, noi credem ca toti arhitectii, si toate firmele de arhitectura, ar trebui sa investeasca mai mult in consultarea omului de rand atunci cand propun o noua cladire. Interiorul unei cladiri e folosit de putini dar exteriorul are impact asupra multora.