Proiecția, săptămâna trecută, a documentarului “Fenomenul Piața Matache” la Cluj, a fost urmată de o dezbatere la care au participat autorul documentarului, Dragoș Lumpan, arh. Șerban Țigănaș, președintele OAR, Anamaria Vrabie, economist urban la Make Better, Călin Ilea, fotograf, organizator al festivalului In/Out și arh. Dan Clinci, gazda spațiului H33 unde a avut loc proiecția.
Un asasinat urban, care pune orașul la picioarele mașinilor
Fenomenul Matache documentează o pierdere. Între 2010 și 2014, în zona Pieței Matache, primăria București a demolat aproape 100 de case și a evacuat cam 1.000 de oameni, cu rezultatul că strada a fost mult lărgită și că pe o porțiune de nici 2 km mașinile merg mai repede. În schimb, a dispărut o parte din atmosfera Bucureștiului, a dispărut Hala Matache, au dispărut monumente istorice și case banale, dar inconfundabil bucureștene.
“Habar nu avem câte monumente istorice am demolat în ultimii 40 de ani în București.”, Dragoș Lumpan.
O bună parte din oamenii din zona Matache au plecat, iar cei care mai țin mici magazine pe lângă piață spun ca le merge din ce în ce mai greu. Zona, asfaltată, a devenit un deșert urban. Urbaniștii europeni au descoperit acum 40-50 de ani că așa-zisele modernizări prin demolare și lărgire de străzi nu rezolvă problemele unui oraș. Soluțiile practicate cu succes în orașele europene (și nu numai) pe care le iubește o lume întreagă sunt: regenerarea țesutului urban, recuperarea fiecărei bucăți de oraș istoric și valorificarea ei, prin crearea de zone vii, active și prospere.
“Este un atac asupra patrimoniului, un asasinat urban, cum a fost denumit de arh. Șerban Sturza, un proces de amputare totală a orașului pre-existent și înlocuire a lui cu un oraș nou, care e, așa cum s-a spus în film, al anilor ’50-’60, o amputare care pune orașul la picioarele mașinilor.”, arh. Dan Clinci.
Am simit așa o durere la ficat urmărind filmul ăsta
Proiecția filmului a stârnit emoții puternice, plecând de la durere la revoltă. E un film trist, după cum recunoaște și autorul, dar un film trist care este necesar de văzut, pentru ca astfel de intervenții brutale în țesătura unui oraș să nu se mai întâmple.
“În fiecare zi îmi este din ce în ce mai evident că avem nevoie să deschidem ochii, să vedem poveștile din jurul nostru, să vedem ce se întâmplă, a.î. să putem lua decizii informate.”, Călin Ilea.
“Am simțit așa o durere la ficat urmărind filmul ăsta. Povestea asta e mult mai mare decât localizată doar acolo.”, arh. Șerban Țigănaș.
Asumarea orașului. Cum ne strângem mai mulți și cum putem face lucrurile într-o manieră mai constructivă
Povestea de la Matache poate oricând să se repete și poate fi oricând povestea oricărui alt oraș, și cheia prevenirii unor fenomene similare este implicarea fiecăruia, asumarea orașului. Pentru că la Matache, exact ceea a lipsit a fost implicarea publicului, opinia publică a fost în mare parte inertă, ne-angajantă. Dintre doua narațiuni, una populistă: vom face, totul o sa fie bine, facem un bulevard, e curat, e frumos, suntem gospodari și cealaltă, mult mai complexă, a constructorilor de soluții, a câștigat prima. Se pune deci întrebarea cum poate narațiunea constructivă să contrabalanseze narațiunea populistă …
“Dacă felul în care operează o administrație publică nu este neapărat un reper despre cum ar trebuie să se dezvolte orașul, ar trebuie să vedem cum ne strângem mai mulți și cum putem face lucrurile într-o manieră mai constructivă”, economist urban Anamaria Vrabie.
“Momentul în care putem să decidem ceea ce se întâmplă cu orașul, cu comunitatea, este momentul în fiecare dintre noi își asumă orașul.”, arh. Dan Clinci.
Documentarul va fi disponibil și online, pe Platforma Matache, începând cu 1 noiembrie.
Îți facem povestea cunoscută prin comunicate de presă, articole și postări pe social media care rezonează cu publicul tău țintă, conținut distribuit prin intermediul rețelei noastre de parteneri.
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
