Studiul Orașe-Magnet, care arăta că peste 66% dintre români vor să se mute într-o altă localitate din țară, confirmat de cele mai recente date
În urmă cu câteva luni (cu unele ecouri chiar și în articole scrise în aceste zile), fluxurile de presă naționale și locale vuiau la auzul următoarei știri: ”Un studiu denumit Orașe-Magnet arăta că peste 66% dintre români vor să se mute într-o altă localitate din țară, în timp ce mai puțin de o treime ar mai pleca în străinătate, o inversare de trend dătătoare de speranță, după o lungă perioadă de migrație externă masivă. În topul preferințelor acestora se află orașele Cluj-Napoca (15% din totalul respondenților), București, Timișoara, Brașov, Sibiu și Iași. Pe de altă parte, în perioada 2001-2011, orașele care au atras cei mai mulți locuitori noi au fost București, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Constanța și Brașov”.
Studiul a născut, după cum era de așteptat atunci când zgândări patriotismul local oriunde în lumea aceasta, multe pasiuni, care au luat fie forma aprecierilor, fie a criticilor. Acestea din urmă se legau fie de vechimea datelor (studiul folosește mai ales rezultatele recensământului din 2011), fie de acuratețea sondajului cu privire la opțiunile populației (deși acesta a fost realizat pe un eșantion reprezentativ, de o firmă de profil bine cotată pe piață și după toate rigorile științifice). Cele mai recente date statistice confirmă însă concluziile acestui studiu.
Institutul Național de Statistică a publicat de câteva zile datele cu privire la migrația internă în anul 2016, cele mai proaspete astfel de informații existente acum pe piață. Evident, ele nu surprind întreg fenomenul, pentru că este vorba doar despre migrația înregistrată oficial, cea care a presupus o modificare de ordin administrativ în buletinul persoanelor în cauză. Totuși, în lipsa unor informații exhaustive, aceste cifre dau un trend, în marja de eroare. Acest lucru ne este confirmat simplu, prin suprapunerea datelor de la recensământul din 2011, cu cifrele anuale de INS legate de migrație de dinainte de acest an, dar să nu ne cufundăm în aspecte metodologice.
În 2016, dintre români care și-au schimbat domiciliul, 73% s-au mutat în țară, 27% în străinătate
Astfel, 390.000 de români și-au schimbat domiciliul în țară anul trecut, iar 231.000 reședința, cea mai mare cifră din ultimii 6 ani. În paralel, aproape 210.000 de români au plecat temporar din țară, iar 23.000 au părăsit țara definitiv, prin schimbarea de domiciliu în alt stat. Prin urmare, 73% dintre români s-au mutat în țară, 27% în străinătate, cifre foarte apropiate de rezultatele sondajului realizat în studiul ”Orașe-Magnet”.
O primă concluzie e că românii sunt mai mobili decât erau în anii 90, dar încă mai statici decât vest-europenii sau americanii, unde a te muta „cu cățel și purcel” la fiecare 5 ani, de exemplu, fie în altă locuință, fie în alt oraș sau chiar în altă țară, în căutarea unui trai mai bun, ține de ritmul normal al vieții. Noi încă deplângem destinul crud care ne-a împins să ne mutăm de la Onești la București sau de la Gherla la Cluj. Evident că este incomod, evident că leagă pe toți amintiri de locul copilăriei sau al studenției, dar dezvoltarea economică este, în orice economie de piață inegală (dacă nu mă credeți pe cuvânt, mergeți în SUA să vedeți zeci, sute de ”orașe-fantomă”. Baltimore era, în secolul al XIX-lea, al doilea oraș din State ca număr de locuitori, după New York. În 1950 avea 1 mil. de locuitori, astăzi are circa 600.000). Anumite zone performează mai bine decât altele, iar viața este o suită de oportunități profesionale și personale, iar pentru a beneficia de ele, este adesea nevoie să renunțăm la zona noastră de confort.
Românii preferă, într-o pondere tot mai ridicată, să se mute în interiorul țării
A doua concluzie este că românii preferă, într-o pondere tot mai ridicată, să se mute în interiorul țării. De altfel, și studiul sus-menționat ne spune că, poate în pofida aparențelor, au emigrat mai ales muncitori cu calificare medie și scăzută (agricultori, muncitori calificați și necalificați în construcții, industrie etc.), bazin care s-a cam epuizat la câțiva ani de la deschiderea granițelor (valul a fost imediat după aderarea la UE, în 2007) și care justifică deficitul de forță de muncă cu studii medii din prezent. Ponderea emigranților cu studii superioare s-a menținut sub 10%, emigrând mai ales elita intelectuală din diferite domenii (de ex. medici, cercetători) sau tinerii interesați de oferta de studii din străinătate. Totuși, cei cu studii superioare tind să se mute în țară, în special din orașele mici și mijlocii către centrele urbane mari. Așadar, perspectivele par bune și creșterea economică destul de solidă a României din ultimii ani pare să contribuie la creșterea migrației interne. Evident, asta va conduce la polarizare în jurul câtorva orașe mari din țară, însă, din nou, e un fenomen absolut natural!
Doar 10 județe din țară au atras mai mulți locuitori decât au pierdut, dintre care 6 sunt din Transilvania și Banat, 3 din Muntenia și Dobrogea și unul singur din Moldova
Revenind la românii care și-au schimbat domiciliul în țară, în anul 2016, cei mai mulți au ales, detașat, Bucureștiul (inclusiv județul Ilfov), Timișul și Clujul. Per ansamblu, doar 10 județe din țară au atras mai mulți locuitori decât au pierdut, dintre care 6 sunt din Transilvania și Banat, 3 din Muntenia și Dobrogea și unul singur din Moldova – ceea ce reflectă destul de fidel dinamica economică a respectivelor zone. La polul opus, zonele cu pierderi importante de populație pe fondul migrației interne sunt Vaslui, Teleorman, Hunedoara, Caraș-Severin, Brăila, Tulcea, Botoșani, Gorj, Mehedinți, Olt – în general județe lipsite de centre urbane dinamice, care au atras puține investiții private și care sunt puternic polarizate de marile centre urbane din jur (București, Iași, Timișoara).
Clujul a fost zona cea mai atractivă din țară în anul 2016, urmată Timiș și București-Ilfov
Dacă privim dinamica migrației interne proporțional cu mărimea fiecărui județ în parte, remarcăm faptul că Clujul a fost zona cea mai atractivă din țară în anul 2016, urmată Timiș și București-Ilfov. Iată că, din nou, rezultatele sondajului din studiul ”Orașe-Magnet” sunt confirmate, chiar dacă ordinea de pe podium diferă puțin (Timișul ocupă locul 2, deși în sondaj figura doar pe 3). Ce este din nou de remarcat este sub-performanța Brașovului care, deși se bucură de o imagine foarte bună (confirmată și de sondajul la care ne-am referit anterior), are o rată a imigrației inferioară Iașiului și Sibiului. Se pare că principalul său handicap rămâne lipsa reputației de mare centru universitar, care face ca tinerii din jurul orașului să se îndrepte pentru studii spre București sau Cluj, precum și lipsa aeroportului, esențială pentru persoanele care călătoresc mult mai ușor din alte orașe mari din țară. De asemenea, ca și în cazul Constanței sau a Craiovei, perspectivele de dezvoltare ale Brașovului sunt momentan limitate de ”hegemonia” Bucureștiului în zona de sud a țării, care le limitează mult acestor orașe bazinul de atracție de noi locuitori.
Atractivitatea Clujului, Bucureștiului și Iașiului se află pe un trend crescător, în timp ce numărul de migranți către Timiș, Arad, Bihor sau Brașov bate pasul pe loc
Interesantă este și dinamica atractivității acestor orașe în ultimul deceniu. Astfel, atractivitatea Clujului, Bucureștiului și Iașiului se află pe un trend crescător (și pentru că acestea atrag, ne spune tot studiul ”Orașe-Magnet”, mulți studenți și, în general specialiști din domenii cu valoare adăugată – de ex. în IT, outsourcing), în timp ce numărul de migranți către Timiș, Arad, Bihor sau Brașov bate pasul pe loc, aceste zone având un profil industrial mai accentuat, care își arată limitele, mai ales pe fondul deficitului de forță de muncă cu pregătire medie. Sibiul, deși tradițional industrial, pare să aibă o dinamică lentă în sens pozitiv (explicabilă și prin nivelul ridicat al salariilor, comparabile cu marile orașe din România), în timp ce balanța migratorie a Constanței tinde să devină negativă, pentru prima dată după multe decenii, un trend similar având deja județe foarte atractive pentru forța de muncă până în anii 90, precum Dolj, Argeș sau Prahova. Evoluția lor negativă e clar afectată de mărirea decalajului de dezvoltare față de București, tradus în diferențele mari de salarizare, ce ajung și la 40%.
Unele orașe performează mai bine decât altele, creează oportunități pentru cei care suntem deschiși la ele, iar ca să avem acces la oportunități trebuie să renunțăm la o parte din confort și să ne deplasăm către acele zone dinamice
Așadar, concluzia este că acest studiu, care a făcut înconjurul presei românești în ultimele luni, ne pune în fața unor realități, poate dureroase pentru unii dintre noi, dar cât se poate de prezente și de normale, după cum ne arată nenumăratele exemple din țările la al căror standard de viață visăm cu ochii deschiși de cel puțin 30 de ani. România a devenit o economie de piață și a ieșit de sub zodia planificării economice centraliste din perioada comunismului. Asta înseamnă că unele orașe performează mai bine decât altele, așa cum se întâmplă și cu oamenii, de altfel. Prin urmare, ele creează oportunități pentru cei care suntem deschiși la ele, iar ca să avem acces la oportunități trebuie să renunțăm la o parte din confort și să ne deplasăm către acele zone dinamice. Asta implică, pe de o parte, o schimbare de mentalitate din partea noastră, ca indivizi, iar pe de altă parte, investiții publice care să facă accesul la aceste ”orașe-magnet” mai facil. În felul ăsta, am putea, de exemplu să rămânem în Aiud sau Buzău și să facem naveta în 45 de minute la Cluj, respectiv București pe autostradă, fără a fi nevoiți să ne mutăm din orașul natal, dacă asta ni se pare o schimbare prea dureroasă. Americanii fac asta de 100 de ani și par să o ducă mai bine ca noi!
Îți facem povestea cunoscută prin comunicate de presă, articole și postări pe social media care rezonează cu publicul tău țintă, conținut distribuit prin intermediul rețelei noastre de parteneri.
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
