Dr. Horațiu Rotar, unul dintre cei mai buni medici chirurgi cranio-maxilo-faciali din țară, s-a alăturat echipei medicale a Spitalului Medicover Cluj-Napoca

947

Dl. Conferențiar Dr. Horațiu Rotar, unul dintre cei mai buni medici chirurgi cranio-maxilo-faciali din țară, s-a alăturat începând cu luna aprilie a.c. echipei medicale a Spitalului Medicover Cluj-Napoca. Cu o experiență bogată atât în practica medicală, precum și în cercetarea științifică și în învățământul universitar, un adevărat profesionist, un om cald, erudit și extrem de răbdător, Conf. Dr. Horațiu Rotar poartă cu demnitate moștenirea familie sale și face onoare vieții medicale românești.

Domnule conferențiar, știm că mereu ați dorit să deveniți medic, nu v-ați gândit nicio clipă să urmați altă profesie. Ați ales astfel cea mai complexă și complicată ramură a medicinei dentare. Ce anume a determinat această alegere?

Dr. Horațiu Rotar: Cu un tată chirurg maxilo-facial și o mamă stomatolog, amândoi pasionați de profesiile lor, mediul de familie mi-a creat această emulație spre profesia medicală. Am fost purtat de mic prin clinica de chirurgie maxilo-facială unde lucra tatăl meu, iar cabinetul stomatologic al mamei mele, de la fosta Policlinică I, mi-a fost și casă și loc de joacă, începând de la grădiniță și până la finalul liceului. 

În plus, relația foarte apropiată cu tatăl meu m-a influențat foarte mult și m-a determinat să mă orientez spre medicină. Totuși, am avut și un plan profesional alternativ. Eram pregătit ca, dacă nu eram admis la medicină după două încercări consecutive, să fac școala profesională și să devin mecanic auto. Profesie pe care și acum sunt convins că aș fi făcut-o cu aceeași plăcere și dedicație ca și medicina. Și aici am fost influențat de vacanțele petrecute în familia unui unchi de la Oradea unde, alături de vărul meu cu care și azi suntem ca și frați, am petrecut multe zile în atelierul auto. Vărul meu a continuat profesia tatălui său și, dovedind aceeași pasiune pentru profesie, a câștigat de câteva ori concursul ”Mecanicul anului” în România, până când organizatorii concursului nu l-au mai primit, considerând ca i-a fost destul.  Eu am intrat din prima încercare la Medicină și, astfel, mi-a fost determinat parcursul profesional. 

Am ales chirurgia maxilo-facială datorită oportunităților pe care le-am avut. Știam clar că vreau să fac chirurgie. De aceea am dat admitere și am intrat la Medicină, nu la Stomatologie. Aș fi făcut neurochirurgie, chirurgie cardio-vasculară sau chirurgie maxilo-facială. Dar judecând după oportunitățile pe care le aveam, cu un tată în aceeași profesie, capabil să îmi pună pe tavă o experiență deja dobândită, am considerat că, atât timp cât este o specializare care îmi plăcea, văzând-o în decursul anilor atât în cărțile de pe birou, cât și în saloanele clinicii și în sala de operații, era oportun să o aleg ca și țel profesional. Nemaivorbind de șansa și bucuria de a lucra umăr la umăr cu sufletul meu pereche! Astfel, după ce am luat această decizie fermă, la finalul anului doi de facultate, m-am transferat de la Medicină la Stomatologie, pentru a putea alege la rezidențiat chirurgia maxilo-facială. La vremea aceea se opta pentru această specialitate doar de la Stomatologie. 

În afară de tatăl dumneavoastră, renumitul chirurg cranio-maxilo-facial prof. Alexandru Rotar, cine au fost mentorii dumneavoastră?

Dr. Horațiu Rotar: Așa cum bine ați intuit, tatăl meu a avut și, spre fericirea mea, are încă valențe complexe în viața mea. Este tată, cel mai bun prieten, confident, sfătuitor, mentor. În decursul anilor am mai întâlnit oameni deosebiți dar cu adevărat mentor mi-a fost Prof. Dr. Mišo Virag, celebrul profesor de chirurgie maxilo-facială la Zagreb (Croația), unul dintre cei mai mari chirurgi oncologi ai domeniului nostru, fost președinte al Asociației Europene de Chirurgie Cranio-Maxilo-Facială.  De la dânsul am învățat foarte multe în profesie, mi-a dat aripi și mi-a deschis cele mai elevate cercuri de chirurgie oncologică a capului și gâtului. Dar de la dânsul am învățat și foarte multe despre viața reală. A fost pe cât de complex profesional pe atât de simplu ca om, modest, de o valoare inestimabilă. Un om tăios de sincer și de simplu! Am primit de la dânsul niște lecții de viață, nu întotdeauna confortabile, dar care mi-au influențat profund profesia și personalitatea. Și acum, la 4 ani de la pierderea lui prematură, nu pot să rememorez ceva despre el fără să mi se umezească ochii. Dacă vizitați cabinetul meu de la Catedra de Chirurgie Maxilo-Facială de pe strada Moților 33, veți vedea pozele acestor doi oameni care îmi patronează existența. 

Efectuați unele dintre cele mai complexe operații în domeniul chirurgiei oncologice oro-maxilo-faciale. Care sunt rațiunile care v-au determinat să vă specializați și în acest domeniu?

Dr. Horațiu Rotar: Ca și în multe alte decizii din viața mea, a fost o combinație de plăcere, pasiune și oportunitate. Tatăl meu a fost preocupat de acest domeniu. A făcut istorie și performanță în oncologia maxilo-facială din România. Lucrând cu el, am fost impresionat atât de soarta amară a acestor pacienți, cât și de importanța și rolul pe care le are un profesionist adevărat în viața lor. Astfel, mi s-a dezvoltat și mie dorința de a mă implica în acest domeniu și, mai ales, sentimentul de utilitate pe care îl nutresc după ce văd acești pacienți vindecați. Ulterior, datorită faptului că nu mulți colegi doreau să trateze pacienții oncologici, am avut șansa ca, alături de câțiva colegi ai mei din clinică, să avem mult de lucru în acest domeniu. Ne-am format și dezvoltat o echipă multidisciplinară, incluzând colegi chirurgi maxilo-faciali cu competențe de chirurgie reconstructivă, colegi plasticieni, oncologi, radioterapeuți, sub îndrumarea și cu suportul celor care au condus clinicile în care activam. Am avut relații apropiate de colaborare și cu colegi ORL-iși și neurochirurgi. Am practicat și mai practic aproape toate domeniile chirurgiei maxilo-faciale, cu excepția despicăturilor labio-maxilo-palatine și a anomaliilor și diformităților cranio-maxilo-faciale pe care nu le-am practicat niciodată. Traumatologia cranio-maxilo-facială a fost un alt domeniu care mi-a plăcut foarte mult, pe care l-am practicat și în care m-am educat în centre de prestigiu din medicina europeană. În ultima vreme însă, prin adresabilitatea pacienților am fost mai mult implicat în chirurgia oncologică. Desigur că, în continuare, am și alte preocupări clinice, corelate cu domeniul cercetării științifice, cum sunt reconstrucțiile scheletului cranio-facial cu implanturi personalizate. 

Aveți acumulată o vastă experiență în clinici și spitale celebre din întreaga lume. De ce ați ales să vă întoarceți în România?

Dr. Horațiu Rotar: Pe lângă lucrul pe care îl înțelegeți ușor din rândurile de mai sus, relația specială cu părinții mei, sentimentul de apartenență la locurile și în societatea dragi mie, au contribuit la întoarcerea mea de fiecare dată în România. Recunosc, am avut o astfel de familie lărgită și astfel de prieteni încât de fiecare dată când mi s-a propus să rămân în străinătate, am refuzat fără să ezit. Deși diferențele de mediu profesional erau imense. În ciuda acestor evidențe, am ales să mă întorc. Au fost și aspecte pragmatice la mijloc. Eu am absolvit studiile medicale într-o perioadă în care noi nu eram în Uniunea Europeană. Studiile mele nu erau recunoscute automat. Dacă alegeam să rămân, trebuia să trec printr-o perioadă foarte dificilă de recunoaștere a studiilor. Acest lucru nu mă încânta prea tare, în condițiile în care în România eram deja lansat profesional. Nu îmi lipsea decât dotarea spitalelor și atmosfera elevată profesional a spitalelor elvețiene. Dar am considerat că aceste lucruri pot fi schimbate și la noi. Mi-am dorit întotdeauna să contribui la progresul țării mele și să „aduc străinătatea” la mine acasă, dacă nu am fost capabil să trăiesc eu în „străinătate”. Acum, în a doua jumătate a vieții și carierei mele, mai sper încă la acest lucru, deși pe zi ce trece îmi pierd tot mai mult speranța că voi apuca să văd împlinit ceea ce am visat.    

Sunteți foarte apreciat și de către studenții dumneavoastră și foarte implicat în programele educaționale de formare continuă. Ce v-a determinat să vă implicați și într-o carieră universitară?

Dr. Horațiu Rotar: Și în acest domeniu, exemplul patern a jucat un rol deosebit în alegerile mele. Dar, pe de altă parte, nu puteam să rămân în Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială decât dacă eram cadru didactic. E o specialitate mică, cu un număr limitat de profesioniști. Nu erau locuri disponibile în Spitalul Clinic Județean. De altfel, în primii zece ani de activitate clinică nu am avut nici măcar jumătatea de normă destinată cadrelor didactice. Deși petreceam mai mult de 8 ore pe zi în spital alături de bolnavi, nu aveam nici o poziție medicală oficială.

Odată intrat în UMF, lucrurile au mers de la sine. Trebuia să mă ocup și de studenți și de cercetare. Mi-au plăcut și îmi plac în continuare aceste activități, când am studenți sau interlocutori interesați, este o mare plăcere pentru mine. Mi-a plăcut întotdeauna să fac viitorii medici să înțeleagă medicina și să nu o învețe pe de rost. Urăsc învățatul pe de rost! Medicina este foarte logică. Desigur că sunt multe lucruri care trebuie luate ca atare, cum sunt anatomia, fiziologia, biochimia. Dar odată ce aceste lucruri sunt cunoscute, medicina clinică este o înlănțuire logică de simptome, semne și acțiuni terapeutice. Munca în sala de operații și la patul bolnavului este plăcerea mea profesională. Nu știu prea bine cât sunt de apreciat de studenți sau rezidenți. Mă bucur să aud astfel de cuvinte frumoase la adresa mea. Sunt convins însă că noi, ca indivizi, dar mai ales ca și cadre didactice, după ce am dispărut fizic din medicină sau viață, trăim în memoria colectivă prin lumina pe care am răspândit-o în sufletul și mintea celor care ne-au fost alături. Același lucru îl simt și eu despre mentorii mei.

Puțin cunosc faptul că pentru a urma o carieră de chirurgia oro-maxilo-facială trebuie să urmezi două facultăți: Facultatea de Medicină Dentară și Facultatea de Medicină Generală. Câți dintre studenți optează pentru această specializare?

Dr. Horațiu Rotar: În anii care au trecut, au fost destul de mulți studenți la stomatologie pasionați de această specialitate și ca urmare au ales-o la rezidențiat. Dar în acei ani, a doua facultate se putea face începând din anul 3, în paralel cu rezidențiatul. Deși foarte util pentru profesia de chirurg maxilo-facial, studiul medicinei a fost un demers foarte greu și de multe ori umilitor. Mulți studenți stomatologi de elită au avut un parcurs umilitor la Medicină. Pentru că nu aveau timp să învețe destul pentru examene fiind implicați activ în rezidențiat, rezultatele obținute nu erau prea mulțumitoare. Și eu am trecut pe sub aceste furci caudine. Astăzi însă, acest lucru nu mai este posibil, la fel ca în Europa Apuseană. Cele două facultăți trebuie făcute consecutiv, fiind condiție sine-qua-non de alegere a specialității de chirurgie orală și maxilo-facială, specialitate recunoscută european și internațional, dintre specialitățile chirurgicale de la medicină generală. Astfel, numărul celor care aleg acum specialitatea noastră este extrem de redus. Câte unul la fiecare generație, și nu în toate centrele universitare în care se face pregătire în rezidențiat. Nu știu, chiar, ce se va alege de viitorul nostru. Europa se confruntă acum cu o mare criză de chirurgi maxilo-faciali. Există astăzi o specialitate similară, de chirurgie stomatologică și maxilo-facială, cu tematică identică, cu pornire doar de la stomatologie dar cu recunoaștere doar națională. 

Cât de importantă este tehnologia și cât de importantă este experiența, studiul, aportul medicului pentru viitorul medicinei românești?

Dr. Horațiu Rotar: Progresul major în chirurgia timpului nostru se face prin tehnologie. Este, deci, foarte importantă. Astăzi, tehnicile chirurgicale nu mai sunt revoluționate de talentul și inventivitatea chirurgului. Aceste lucruri s-au făcut major în a doua parte a secolului XIX și prima parte a secolului XX. Pe umerii acestor titani ca Theodor Billroth, William Halsted, Hayes Martin, societatea modernă, prin aportul și progresul tehnologic, au creat condițiile îmbunătățirilor majore în calitatea și speranța noastră de viață. Apariția tehnicilor chirurgicale minim invazive, robotice, a achizițiilor tehnologice în anestezia și terapia intensivă, succesul și calitatea intervențiilor chirurgicale este extraordinar. Nu se mai poate astăzi vorbi de chirurgie performantă fără tehnologie modernă. Este utopic. Acest lucru trebuie să îl înțeleagă cei care conduc destinele medicinii românești publice și private. 

Studiul și aportul medicului este însă și mai important. În engleză este o vorbă – a fool with a tool is still a fool – un prost cu o sculă performantă este tot un simplu prost. Cred că e cea mai convingătoare replică legată de rolul studiului și competenței medicale. Pentru viitorul medicinei românești importanța majoră o au universitățile de medicină care, în condițiile unei baze materiale corespunzătoare, trebuie să aibă la dispoziție cadre didactice de elită, pregătite la rândul lor în cele mai prestigioase centre din lume. Aceste cadre didactice vor forma generații de medici bine pregătiți. La rândul său, sistemul sanitar trebuie să creeze condiții pentru ca acești absolvenți să rămână în sistem și să nu devină o diasporă medicală. Eu cred că ar trebui să pregătim studenții noștri să fie atât de performanți încât să poată să plece în orice sistem medical din lume însă să le creăm condiții astfel încât să nu-și dorească acest lucru. Aș face o paralelă cu vremurile centrate în jurul anului 1848. Cine a făurit România modernă și a scos țara din praful ogorului? Toată acea elită profesională și culturală care s-a întors în România în jurul anului 1848, după studiile și activitatea profesională desfășurate în marile capitale ale lumii. Imaginați-vă care ar fi parcursul României actuale dacă doar zece la sută din diaspora românească, care acum activează la cele mai înalte niveluri profesionale din lume, s-ar întoarce în România și i s-ar da posibilitatea și suportul financiar să schimbe lucrurile, fiecare în domeniul lui de activitate. 

Ce sperați să vă aducă viitorul profesional în cadrul Spitalului Medicover Cluj?

Dr. Horațiu Rotar: Alăturarea mea demersului profesional Medicover Cluj are ca mobil principal dorința de a practica o chirurgie maxilo-facială modernă, în condiții de dotare tehnică corespunzătoare, condiții de spitalizare similare celor europene, de aplecare asupra nevoilor reale ale pacienților. Ce am văzut până acum că se întâmplă în spitalul Medicover Cluj, mă umple de speranța că se schimbă lucrurile și mentalitățile în bine. Am ajuns să lucrez într-un context multidisciplinar cu colegi cu care sunt în relație de profund respect profesional și prietenie de foarte mulți de ani. E o bucurie să ne vedem în fiecare zi. 

Sper ca lucrurile să evolueze rapid spre un edificiu de referință în medicina clujeană și națională.  Și sper, mai ales, la o colaborare apropiată în interiorul corpului medical și între corpul medical și cei care asigură managementul economico-finaciar al spitalului, pentru a ajunge la performanțe medicale de excepție. Din ce am văzut până acum acest lucru se întâmplă. Elementul central al preocupărilor noastre comune este omul bolnav. Numitorul nostru comun este bunăstarea și calitatea vieții pacienților noștri. La aceste elemente trebuie ne raportăm când luăm decizii. 

Pentru mai multe informații legat de serviciile medicale oferite de Spitalul Medicover Cluj, este disponibil un Call Center: 0264-933, precum și un formular de programări online: programare.medicover.ro/spital-cluj.

Despre Medicover România 

Din 1995, Medicover România a devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de pe piața serviciilor de sănătate private, cu o rețea de 25 de clinici în București și în țară, patru spitale generaliste: în capitală, la Oradea, Craiova și Cluj-Napoca, 28 de cabinete on-site și peste 250 de unități medicale partenere. Spitalele Medicover corespund celor mai înalte standarde medicale și deservesc o gamă largă de specialități medicale și chirurgicale. 

Medicover România face parte din Medicover, companie internațională de servicii medicale și de diagnostic, înființată în 1995. Medicover operează o rețea extinsă de clinici, spitale, facilități de îngrijire specializată și laboratoare. Piețele principale ale Medicover sunt Polonia și Germania. În 2020, Medicover a avut venituri de 998 milioane de euro și peste 32.000 de angajați.

spital-medicover-cluj-1
  • Suceagu, Comuna Baciu, Județul Cluj

Spitalul Medicover Cluj pune la dispoziția pacienților servicii integrate de diagnostic, tratament și îngrijiri la standarde internaționale. vezi mai mult

Articolul precedentPrimaInvest Capital Management din Cluj implicată în atragerea de investiții de peste 1,6 mil. euro pentru mai multe startup-uri tech locale
Articolul următorSemne că trebuie să vizitezi medicul oftalmolog

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.